Ne gandim de cateva zile daca sa scriem despre experienta pe care am avut-o la Sibiu International Fringe Festival sau nu pentru ca suntem toleranti in fata lipsei de experienta a unor organizatori, evitam sa le ingreunam viata si chiar incercam sa venim in intampinarea lor atunci cand sunt depasiti de situatie, dar cand limita este atinsa si chiar calcata in picioare, ne simtim datori fata de alte companii independente de teatru sa tragem un semnal de alarma pentru a nu trai ce am trait noi. Nu ne sta in fire sa aratam cu degetul, dar, in acest caz, trebuie sa le aducem celorlalti la cunostinta faptul ca la acest festival le vor fi inselate minimele asteptari.
[maxbutton id=”6″ url=”http://lightwave-theatre.com/sibiu-fringe-festival-awful”]
Numele festivalului induce in eroare prin faptul ca alte “fringe-uri” sunt organizate foarte bine. De asemenea, faptul ca este organizat la Sibiu constituie, de asemenea, un factor inselator prin faptul ca acest oras este unul orientat spre cultura, un oras al bunului gust plin de oameni cu initiativa, unde am avut experiente extraordinar de placute.
Cazarea
Am ajuns la Sibiu undeva dupa miezul noptii si am fost cazati la Caminul Sportiv (ridicat in mod nedrept la rang de hotel de 2 stele). Balta in baie pe toata perioada sederii, apa calda inchisa de la robinetul tevii, fara lumina pe holul unei camere. Pranzul si cina au fost asigurate de festival la un fast-food “impinge tava”, de la care ni s-a facut rau. Jetoanele pe baza carora am fost serviti au fost vanate de noi prin Sibiu pentru ca nu au fost lasate la receptia caminului sportiv. Micul dejun, servit de voluntarii festivalului, a inclus oua fierte congelate si paine mucegaita.
Spectacolul
Reflection a fost pus in scena la Teatrul Mic din Sibiu, o mansarda deloc echipata corespunzator. Sistemul audio 5.1 Genius home cinema nu poate face fata unui spectacol, iar scena a aratat deplorabil, precum intreaga sala. Riderul tehnic, trimis inainte de sosirea noastra cu aproape o luna, a fost ignorat aproape total. Am asteptat de fiecare data organizatorii in fata teatrului. Prima data am asteptat siderati 10 minute in timp ce acestia au cautat cheia ascunsa sub o piatra in curtea cladirii. Am gasit-o noi, in cele din urma. Dupa cateva ore, inainte de spectacol, am aflat ca nu exista filtre de culoare galbena si am adormit in masina 15 minute sau mai mult pana cand a sosit cineva la teatru, desi ora a fost clar stabilita inainte. Voluntarul care s-a ocupat de noi nu a detinut nici o informatie in nici o privinta. Prezenta sa a fost complet inutila. Nimeni nu a stiut cati oameni vor veni la spectacol, desi biletele au fost vandute in avans pe o platforma online.
Am jucat spectacolele chiar si in aceste conditii pentru ca respectam spectatorii. Altfel, am fi impachetat si am fi plecat inapoi spre Bucuresti.
Randurile de mai sus vin pentru ca cineva trebuie sa spuna ce se intampla la Sibiu International Fringe Festival. Teama de a fi refuzati de alte festivaluri in urma unor asemenea dezvaluiri trebuie depasita. Probabil ca aceasta este si motivul pentru care o asemenea organizare continua sa insele asteptarile multor colegi actori de atatia ani de zile. Am primit feedback-uri similare si de la alti participanti, si chiar mai grave. Prin comparatie, ne consideram norocosi.